Dacă te-aș întreba acum despre fericire, oare ce mi-ai răspunde?
Dacă ești tânăr și la început de drum, probabil …o carieră, bani, bunuri, statut, partener, familie.
Dacă ești deja pornit la drum și ai parcurs o bună parte din călătoria vieții adulte, probabil că te-ai gândi la toate acele dorințe neîmplinite, la toate acele așteptări mărețe care s-au risipit înainte să prindă formă…relații eșuate, pierderi, tristețe, nereușite, decizii greșite, eșec, ezitări, greutăți…tot ceea ce te-a împiedicat să fii fericit…
Încă din copilărie dar și la începutul vieții de adult, dacă m-ai fi întrebat despre fericire, ți-aș fi spus că fericirea e undeva în viitor, bine ascunsă după ”când” și ”dacă”…”când voi fi sau voi avea / dacă voi fi sau voi avea…voi fi fericită”. De asemeni, că ea reprezintă scopul vieții, o destinație greu de atins când crezi că nu ești ca ceilalți, pe care ”destinul ”sau ”soarta” i-a făcut frumoși, deștepti și norocoși.
Și-acum te întreb…câți dintre noi nu suntem într-o permanentă așteptare a fericirii? Câți dintre noi, având o carieră în spate, bani, bunuri, partener, copii, familie…aparent de toate…nu ne plângem nefericirea?…O nefericire care pare că a făcut o înțelegere tacită cu prezentul.
De ce? Te-ai întrebat unde greșim?
Dacă m-ai fi întrebat ce știu acum despre fericire, ți-aș fi spus că fericirea nu ”locuiește” în viitor, ci în prezentul fiecărei zile, ascunsă în spatele alegerilor noastre conștiente. Altfel spus, fericirea este o stare de bine…un ”bine” care deși umbrit uneori de tristețe, dezamăgire, iritare, furie, e suficient de puternic ca să ne facă mulțumiți de calitatea vieții noastre.
…Însă ce ne ține departe de acest ”bine”?
Una dintre sursele nefericirii este chiar modul în care ne raportăm la fericire, cu alte cuvinte înțelesul pe care îl atașăm acestei noțiuni. Mulți dintre noi am rămas încă prizonierii unor credințe distorsionate, ce asociază fericirea cu verbul ”a obține”. Nu e o necunoscută că suntem într-o permanentă goană după mai mulți bani, un job mai bun, o casă mai mare, și multe alte lucruri, pornind de la falsa credință că dacă vom obține tot ceea ce ne dorim, automat ne vom simți mai fericiți, mai bogați sau mai frumoși. Însă adevărul e altul, iar experiența ne-a demonstrat-o din plin, și anume că tot ceea ce reușim să obținem este o plăcere sau o stare de bine de scurtă durată, ce ne scoate temporar din plictiseală sau tristețe, ca mai apoi să revenim la starea obișnuită, chinuiți de multe alte dorințe.
O altă sursă a nefericirii este frica, împreună cu toate credințele noastre bazate pe frică.
…frica de eșec…frica de-a fi judecat…frica de-a fi vulnerabil…
…frica de a nu dezamăgi…frica de-a nu fi iubit…frica de a nu fi părăsit sau respins…etc.
…împreună cu credințe bazate pe frică, ce ne construiesc o imagine despre sine distorsionată: ”nu sunt în stare”, ”nu pot”, ”nu știu”, ”nu merit”, ”nu valorez”, ”nu sunt suficient de..”,”am doar ghinion”, ”sunt plin de defecte” sau ”viața e grea”, ”e prea târziu pentru mine”…
De câte ori n-ai gândit astfel despre tine?
De câte ori n-ai renunțat, înainte de vreme, convins că e prea greu și tu prea incapabil?
De câte ori nu ai ales tăcerea, în loc de a spune ce te doare, ce-ți dorești sau ai nevoie?
De câte ori ai spus da , când de fapt ai fi vrut să spui nu?
Adevărul e că frica este un dușman extrem de puternic, ce se poate camufla sub diferite forme, blocându-ne accesul către schimbare. Astfel, acceptând să fim controlați de frică, alegem viața în captivitate, prizonieri ai unor scheme mentale păguboase, ce ne împiedică să răspundem într-un mod sănătos nevoilor și valorilor noastre.
O altă sursă a nefericirii este rigiditatea modului în care ne-am construit, în spațiul nostru mental, imaginea despre lumea exterioară. Deși cunoaștem teorie, practica ne dovedește, de nenumărate ori, că acționăm orbește, pe pilot automat, ca și cum ar exista o singură variantă corectă, a noastră. Împărțim, inconștient, lumea în ”bun sau rău”, ”normal sau anormal”, ”corect sau greșit”, proiectând asupra ei valorile, credințele și regulile noastre. Totul funcționează bine atâta timp cât ceea ce vine către noi din afară îl percepem ca fiind ”bun, normal sau corect”, însă când lumea se schimbă și încetează să mai fie conform construcției noastre mentale, devenim subit nefericiți. Și ce facem? …Ne lăsăm invadați de o mulțime de gânduri negative, ce implică judecată, evaluare, distorsiune, etichetare, ce ne forțează să vedem doar ce e negativ, defect în jurul nostru, fapt ce declanșează multe emoții negative. Și astfel, nemulțumiți de prezent, ne îndreptăm din nou spre viitor, un viitor ce aparține lui ”când” și ”dacă”.
”Când/ dacă voi găsi un job mai bun…voi fi mai fericit.”
”Când/ dacă voi găsi partenerul potrivit…voi fi mai fericit.”
Însă ce înseamnă un ”job mai bun” sau ”partenerul potrivit”? Poate o să spui…”un partener care să mă iubească și să mă respecte.”…Însă ce înseamnă iubirea sau respectul pentru tine…ce trebuie să se întâmple efectiv, în acțiuni concrete, ca să te simți iubit și respectat cu adevărat?
Răspunsul la această întrebare ascunde o altă sursă a nefericii, și anume lipsa clarității cu privire la nevoile și valorile noastre.
Mulți dintre noi simțim că avem nevoie de mai multă iubire, respect, încredere, conexiune, recunoaștere,etc…pentru a ajunge la starea de bine, însă suntem total confuzi legat de ce ar trebui să se întâmple fizic, concret, pentru a le obține. Nu conștientizăm că în spatele acestor noțiuni abstracte, stau acțiuni concrete ce diferă de la persoană la persoană, și ne definesc credințele și regulile, ce sunt atașate nevoilor noastre.
De exemplu, în cartea ” Cele 5 limbaje ale iubirii”, Gary Chapman ne prezintă astfel de acțiuni concrete ce definesc iubirea. Pentru unii dintre noi iubirea înseamnă ”declarații”, pentru alții ”timpul petrecut în doi”, pentru alții ”ajutor la treburile casei”, pentru alții ”să primească daruri” sau ”contactul fizic”.
Cu cât avem mai multă claritate cu privire la nevoile și valorile noastre, cu atât știm ce vrem, ce căutăm și avem mai mult control asupra a ceea ce ne face bine.
Indiferent că vorbim de modul în care ne raportăm la noțiunea de fericire, că vorbim despre frică, despre rigiditatea credințelor sau de lipsa clarității nevoilor și valorilor noastre, toate acestea se petrec la nivel mental, sub formă de obiceiuri de gândire sau scheme mentale cu ajutorul cărora filtrăm și interpretăm experiențele vieții. Pentru a produce schimbare, este important să le punem sub lupă pentru a le aduce în spațiul conștientizării, ca mai apoi să le înlocuim, treptat, cu construcții mult mai realiste și mai sănătoase.
” Ca să fii fericit trebuie să exersezi așa cum exersezi la vioară.” John Lubboc
Bine te-am găsit cititorule!