Suntem într-o permanentă relaționare. Zi de zi jucăm roluri care ne aduc, inevitabil, față în față cu ceilalți dar și cu noi înșine. Părinte, copil, soț/soție, prieten, angajat etc. sunt roluri aparent simple, dar care devin extrem de provocatoare atunci când trebuie jucate împreună.
Explicația este simplă, provocarea vine din diferențe, din ceea ce este nefamiliar, din ceea ce nu e al nostru, pentru că fiecare are propriul său teritoriu, caracterizat de propriile credințe, așteptări, nevoi, valori și reguli, un teritoriu împrejmuit de o linie invizibilă, care ascunde în spatele exprimării metaforice, granițele sau limitele noastre personale.
Această linie invizibilă este extrem de importantă, atunci când vine vorba despre relaționare, întrucât ea face diferența între relații sănătoase și relații mai puțin sănătoase, atât cu ceilalți dar și cu noi înșine.
Câți dintre noi nu se recunosc în următoarele afirmații?
”În relație, multe dintre nevoile mele sunt satisfăcute pe jumătate sau deloc.”
”Iubitul (a) / soțul (soția) nu îmi dă voie să mă văd cu prietenii sau cu familia, iar eu accept situația pentru că nu vreau scandal sau nu vreau să îl/o supăr.”
” Șeful sau colegii mă sună la orice oră din zi și din noapte și îmi cer să fac diverse taskuri, iar eu, deși mă frustrez și mă supăr, accept și execut.”
”Accept să le fac eu, numai să nu îl aud pe celălalt cum țipă.”
”Accept să răspund tuturor cerințelor copilului, pentru că altfel plânge.”
”Accept tot ce mi se cere, deși mă frustrează, dar nu pot spune NU pentru că nu vreau ca ceilalți să mă perceapă ca un om rău/ egoist.”
”Accept să fiu jignit, fără a lua o atitudine fermă, pentru că mă tem de conflict sau mă tem că celălalt se poate supăra prea tare și mă va părăsi.”
…și lista poate continua…
Dacă te regăsești printre aceste afirmații, atunci granițele tale personale sunt difuze, neclare, în anumite aspecte, poate chiar inexistente, asta dacă îți amintești să te fi întrebat vreodată ”care e limita până la care trebuie să suporți toate acele comportamente care te rănesc atât de tare?”.
Lipsa unor granițe ferme, clare le permite celorlalți să profite de noi, să ne impună credințele și regulile lor, stilul lor de viață, să primeze nevoile și valorile lor, de care ajungem să fim tot noi responsabili, pentru că suntem prea slabi să ne împotrivim.
Iar pentru asta trebuie plătit un preț, un preț ce se măsoară în durere, furie, tristețe, dezamăgire, frustrare generate de sentimentul de respingere, sentimenul lipsei de respect, de apreciere, valorizare, iubire, toate cu efecte grave asupra imaginii noastre de sine, dar și asupra sănătății noastre.
Ce e de făcut?
Primul pas se numește CONȘTIENTIZARE:
- Este important să ne conștientizăm comportamentele limitative, nesănătoase; care sunt ele și când se manifestă.
- Este important să ne conștietizăm motivația din spatele acestor comportamente, pe care le susține și le alimenteză. Și atunci ar trebui să căutăm în ”tolba” cu frici și să vedem care este responsabilă pentru incapacitatea noastră de a spune NU, sau lipsa noastră de reacție când ceilalți ne-au încălcat spațiul personal, sau ne-au jignit în mod repetat.
- Este important să conștientizăm responsabilitatea care ne revine cu privire la satisfacerea propriilor nevoi și valori, respectarea propriilor credințe și reguli, dar și legată de propriile comportamente și granițe. De cele mai multe ori așteptăm ca ceilalți s-o facă, nimeni însă nu te va respecta, iubi, aprecia dacă tu nu o faci, de asemenea nimeni nu o să îți respecte granița dacă tu ești primul care o încalcă.
Al doilea pas se numește FORMULARE:
- Formulează-ți pași mici, clari, realiști, care să te ajute să faci schimbarea în orice aspect care te limitează.
Al treilea pas se numește ACȚIUNE:
- Fără acțiune nu se schimbă nimic, degeaba dăm din gură dacă nu acționăm, altfel spus degeaba te superi și îi reproșezi celuilalt că te-a jignit dacă în următoarele minute îl pupi, bagi sub preș și mergi mai departe ca și cum nimic nu s-a întâmplat, și asta de n ori, până când ajungi la epuizare, iar imaginea ta de sine este făcută praf.
” La început, probabil te vei simți egoist, vinovat sau rușinat pentru faptul că ți-ai stabilit o graniță personală. Fă-o oricum și spune-ți că ai dreptul să ai grijă de tine. A stabili granițe necesită timp și determinare. Nu lăsa anxietatea și stima de sine scăzută să te împiedice să ai grijă de tine.”
Terri Cole
Bine te-am găsit cititorule!