Când eram copil eram fascinată de teatrul de păpuși. Primeam cu multă bucurie fiecare ocazie de a intra în lumea magică a poveștilor, o lume ce prindea viață cu ajutorul acelor păpuși, ce pentru mintea mea de copil, păreau a fi reale. Nu puteam pătrunde mai departe de acel decor luminos în care se desfășura povestea, și nu eram conștientă că totul prindea viață datorită priceperii și dibăciei cu care își mânuiau păpușile actorii păpușari, aflați în umbra scenei.
Nu întâmplător am povestit acest aspect din viața mea întrucât, acum, după atâția ani, aflată în decorul luminos al vieții de adult, am simțit curiozitatea de a privi în umbra propriei “scene interioare”, pentru a-mi cunoaște ”păpușarii” ce mi-au ”mânuit” pașii în călătoria vieții… și anume propriile VALORI.
Valorile, acești ”păpușari” invizibili, aflați mereu în umbră, de multe ori departe de ochii conștientizării, reprezintă reflecția nevoilor noastre, tot ceea ce este extrem de important pentru noi, aflat la nivel profund, și de care avem nevoie pentru a ne simți în armonie și echilibru. Aflați în spațiul alocat identității, pe ”scena noastră interioară”, acești ”păpușari” precum nevoia de libertate, de creștere, dar și de siguranță, onestitate, diversitate, sănătate, distracție, fidelitate etc, au trasat direcția unora dintre acțiunile și comportamentele noastre.
Altfel spus, ce alegem să mâncăm, cum ne îmbrăcăm, casa în care locuim, cum ne petrecem timpul și cu cine, cu cine ne căsătorim sau cum ne educăm copilul, sunt decizii ”mânuite” de acești ”păpușari” invizibili ce reflectă cele mai importante și profunde nevoi și dorințe ale noastre, ce ne definesc identitatea, și care odată satisfacute ne conduc către o stare de bine, de armonie și echilibru cu noi înșine, departe de emoțiile negative.
În călătoria vieții jucăm în trei piese importante…copilăria, adolescența și maturitatea. Fiecare piesă este pusă în scenă cu dibăcie și pricepere de ”păpușarii” potriviți. Cu unii ne naștem și ne însoțesc pe tot parcursul vieții, pe alții îi dobândim din interacțiuni cu oameni și experiențe cu care rezonăm, iar alții ne sunt impuși prin sistemul răsplată / pedeapsă, la început în cadrul familiei, mai apoi la școală și la final în cadrul jobului.
Câți dintre noi nu își amintesc regulile părinților noștri, pentru care eram certați dacă nu le respectam, precum ”trebuie să dai saru’mâna celor mai în vârstă” sau ” atunci când adulții vorbesc, copiii nu au voie să îi întrerupă” definind astfel valoarea respectului, sau amintește-ți când după o boală, sănătatea a devenit brusc o prioritate, extrem de valoroasă, modificându-ți alegerile, acțiunile și de aici stilul de viață.
Pe scena luminoasă a vieții toate ființele umane sunt ghidate, în alegerile și comportamentele lor, de valori, pentru că acești ”păpușari” invizibili sunt universali. Însă, așezați într-o ierarhie diferită pentru fiecare dintre noi, unii oameni sunt ”mânați” în alegerile lor mai mult de nevoia de libertate, alții de aventură, alții de dragoste, stabilitate, putere, succes sau siguranță. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce faci ceea ce faci, atunci privește-ți atent lista interioară a valorilor, ce reflectă nevoile si dorințele tale profunde, pentru a găsi răspunsul.
Însă nu este suficient să ne cunoaștem doar valorile, ci și credințele și regulile atașate lor, reprezentând modul concret, exprimat prin acțiuni și comportamente, prin care alegem să ne satisfacem acești ”păpușari” invizibili.
Imagineză-ți ce s-ar întâmpla dacă:
… Amândoi ghidați de așa zisa nevoie de aventură, pentru unul dintre noi satisfacerea acesteia ar însemna escaladarea munților iar pentru celălalt simple călătorii? Cu siguranță acțiunile și comportamentele noastre s-ar îndrepta în direcții diferite, pentru că deși avem aceeași nevoie, suntem diferiți.
… Sau ce ar fi dacă ți-aș spune ca pentru mine nevoia de distracție este mai importantă decât nevoia de aventură? Tu probabil ai spune că suntem diferiți, însă mai apoi m-ai întâlni pe munte și atunci ai înțelege că așa îmi definesc și satisfac eu nevoia de distracție, asta ne-ar apropia pentru că, în ciuda aparențelor, ne asemănăm.
… Sau ce ar fi dacă, în cazul unui cuplu, pentru el cea mai importantă valoare sau nevoie ar fi libertatea, definind-o prin credința ”că poți face ce vrei, când vrei și cu cine vrei”, iar pentru ea ar fi dragostea, nevoie definită prin credința ”angajamentului față de o singură persoană”? Ar fi ea fericită dacă el ar alege ca prioritate satisfacerea nevoii de libertate sau ar fi el fericit dacă ar alege să trăiască după regulile ei?
Este important să ne cunoaștem valorile împreună cu credințele sau regulile atașate pentru că asta ar însemna să ne cunoaștem și să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Am putea să facem alegeri mult mai potrivite care să vină în sprijinul și nu împotriva nevoilor și dorințelor noastre profunde. Ne-am îndepărta de frustrare, dezamăgire, furie, dependențe și ne-am apropia mai mult de liniște interioară, pace, bucurie și un sentiment de împlinire.
De asemenea, dacă am cunoaște și înțelege valorile, împreună cu credințele sau regulile atașate, ale celorlalți, am înceta să îi mai judecăm pe aceștia în funcție de propriile valori, credințe sau reguli și am întelege că lumea văzută prin ochii noștri poate fi văzută diferit prin ochii lor. Asta ne-ar ajuta să construim relații mult mai sănătoase, lipsite de judecată, și am înțelege ce ne apropie și ne separă față de cei din jur.
“ Valorile ne călăuzesc fiecare decizie, și prin urmare, destinul.”
(Tony Robbins)
Bine te-am găsit cititorule!